Doamna Grigore Elena Alina, psiholog la policlinica Providența, ne oferă informații despre ce implică tulburările de personalitate, la copil și adolescent. 

♦ DSM 5 definește tulburarea de personalitate ca fiind un model persistent de trăiri interioare și comportament care se îndepărtează semnificativ de normele specifice mediului cultural din care face parte individul, este pervaziv (generalizat) și rigid, debutează în adolescent sau la vârstă de adult tânăr, este stabil în timp și conduce la suferință sau disfuncție.

♦ Când se instalează tulburările de personalitate? Pot fi identificate în copilărie sau adolescență? Deocamdată nu există răspunsuri definitive la aceste întrebări, deși studiile pe termen lung indică o stabilitate considerabilă a personalității chiar și în timpul adolescenței.

♦ Multe studii indică faptul că evenimentele negative și psihopatologia copilului mic pot determina o patologie cronică în viață adultă.

♦ În cazul tulburărilor de personalitate sunt cinci cauze relevante :

1. Ereditatea

Se consideră că interacțiunea dintre gene și factorii de mediu biologici fundamentali ale trăsăturilor de personalitate. Un studiu norvegian a demonstrat că în general tulburările de personalitate se moștenesc în proporție de 60%. Genele reprezintă cel mai important factor responsabil de continuitatea problemelor comportamentale la copii.

2. Aspecte parentale

Interacțiunea dintre copil și mediu începe cu interacțiunea dintre copilul nenăscut și mama lui. Mama însăși este influențată de factori biologici, psihologici și sociali.

Luând în considerare aceste aspecte de ordin psihosocial , Stern (1995) prezintă o serie de teme referitoare la femeia care va deveni mamă:

a. este capabilă să îl ajute pe copil să trăiască și să crescă?

b. se poate implica în mod autentic în relația cu copilul?

c. va ști să creeze un sistem de sprijin necesar?

O mamă care nu va ști sau nu va putea să îndeplinească aceste funcții poate determina dezvoltări anormale ale creierului copilului.

3. Atașamentul

Reglarea interacțiunii dintre copil și mamă este considerată esențială pentru dezvoltarea creierului. Copiii mici pot face față emoțiilor negative mai bine în cadrul unei relații sigure, datorită reacțiilor de consolare eficiente ale mamei.

În ceea ce privește perioada adolescenței, un studiu realizat în 2003 a arată că atașamentul dezorganizat este strâns asociat cu patologia personalității.

4. Temperamentul

Mulți autori definesc problemele asociate cu temperamentul drept precursoare ale instalării tulburărilor de personalitate.

Temperamentul este definit drept tendințe înăscute care modelează comportamentul și emoțiile, și se presupune că are origini biologice și genetice.

5. Abuzurile

Abuzurile la adresa copiilor, incluzând abuzul fizic, sexual, neglijarea și abuzul psihologic au un impact profund asupra dezvoltării individului.

♦ Un procent ridicat dintre adulții cu disfuncții ale personalității au fost abuzați și neglijați în copilărie. O mare parte dintre persoanele cu o tulburare de personalitate de tip borderline au un istoric al copilăriei marcat de neglijență sau abuz.

♦ În psihiatria copilului și adolescentului, clinicienii sunt deseori prudenți cu privire la diagnosticarea tulburărilor de personalitate.

♦ Identificarea timpurie și intervenția eficientă reprezintă cheia pentru tratarea cu succes a tulburăriilor de personalitate.

Vă stăm la dispoziție pentru informații și programări:

📧 programari.policlinica@providentamedical.ro

📱 0745 065 643

☎️ 0232 215 940

💬 WhatsApp 0745 065 643

Foto credit: pixabay