Nevrozele copilăriei

Doamna Grigore Elena Alina, psiholog la policlinica Providența, ne oferă informații despre nevrozele copilăriei.

♦ Ce este nevroza?

Este o reacție psihogenă la o stare de conflictualitate psihică în care conflictul este de intensitate mică sau medie și de lungă durată.

♦ Cauzele nevrozelor la copil:

a)declanșante: conflictele apărute

b)favorizante: ţin de mediul în care trăiește copilul

c)predispozante: ţin de constituție (sensibilitate exagerată, copii timizi).

Nevrozele propriu zise se manifestă diferit în funcție de vârsta copilului:

  • La preșcolari îmbracă următoarele forme:

-spasmul hohotului de plâns (3- 6 ani);

-crizele de furie

-manifestări anxioase: apar în special seara și se manifestă cu crize de panică și pavor nocturn.

  • La școlarul mic întâlnim ticurile, enurezis, ecoprezis, balbism.

♦ Simptomele tulburărilor de anxietate la copii sunt similare tulburărilor de anxietate de la vârsta adultă.

Anxietatea este o stare afectivă vagă, difuză, de neliniște, de apăsare, de tensiune, îngrijorare și teamă nemotivată. Persoana în cauză trăiește sentimente intense de insecuritate.

Tulburările anxioase ale copilăriei includ stările nevrotice în care anxietatea este elementul clinic predominant.

La copil putem vorbi de trei forme de manifestare a anxietății:

  • anxietatea de separație,
  • tulburarea evitantă a copilăriei
  • anxietatea excesivă.

♦ Anxietatea de separație se manifestă ca o frică excesivă atunci când sunt separați de persoanele de care sunt atașați emoțional. Este diagnosticată când reacția copilului o depășește pe cea așteptată la nivelul de dezvoltarea a copilului. Copilul care suferă de anxietate, de separare, este incomodat când călătorește departe de casă. El refuză să-și viziteze prietenii, să doarmă departe de figura de atașament centrală. Poate fi incapabil să stea singur într-o cameră, prezintă un comportament adeziv, stă strâns lipit de părinți. Copiii cu această tulburare resimt un distres major atunci când survine sau este anticipată separarea. Distresul se manifestă prin plâns, rugăminți disperate, crize de nervi. Sunt comune acuzele somatice precum durerile de cap, grețurile și vărsăturile. Pot avea tulburări de somn și coșmaruri al căror conținut implică teme precum separarea, moartea, pierderea.

Pe lângă aceste simptome, pot apărea o serie de elemente asociate: frica de întuneric, dispoziție depresivă, sunt pretențioși, intruzivi, cer permanent atenție sau pot fi deosebit de conștiincioși, de supuși, dornici să placă.

Tulburarea evitantă a copilăriei- se manifestă printr-o timiditate excesivă, la contactul cu persoane nefamiliare, care este suficient de severă pentru a interfera cu activitatea socială în relațiile cu egalii pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. Tulburarea apare rareori singură, fiind însoțită de o altă tulburare anxioasă, cum ar fi tulbuarea anxioasă excesivă.

♦ Anxietatea excesivă

Copilul care suferă de anxietate excesivă tinde să fie extrem de sfios, se teme de evenimente viitoare, se teme în legătură cu satisfacerea așteptărilor, cum ar fi punctualitatea, respectarea dispozițiilor primite, efectuarea unor activități de rutină. Poate fi extrem de anxios în legătură cu competența sa în diferite arii si mai ales cu ceea ce vor crede alții. Este incapabil să se relaxeze, este neliniștit pe plan motor, și poate avea obiceiuri nervoase (roade unghiile). Apare în special la copiii care sunt unici la părinți sau născuți primii și în grupurile socioeconomice medii sau superioare, în familiile unde există preocupare în legătură cu performanța.

♦ Ajutarea copiilor cu anxietate: strategii pentru a ajuta copiii anxiosi

Când anxietatea copilăriei este accentuată, este normal ca părinții să treaca în modul de protecție. Părinții pot încerca să rezolve problemele copilului, să-și ajute copilul să evite factorii declanșatori ai anxietății și / sau să încerce să creeze un stil de viață fără griji. Din păcate nu fac decât să amplifice temerile copilului; scopul nu este de a elimina anxietatea, ci de a învăța copilul să o gestioneze.

1. Verifică propriul comportament

2. Stabiliți așteptări clare.

3. Lăsați copilul să se îngrijoreze

4. Evitați evitarea

5. Ajută-l să învețe o serie de strategii de coping: tehnici de respirație, jocul cu mingea, etc

6. Ajutați-l să își identifice emoțiile și gândurile.

7. Pregătiți-l din timp pentru anumite evenimente/situații-predictibilitate.

8. Stai liniștit atunci când copilul tău devine anxios cu privire la o situație sau eveniment.

9. Recunoașteți și lăudați micile realizări.

10. Nu pedepsiți greșelile sau lipsa de progres.

11. Fii flexibil, dar încearcă să menții o rutină normală.

 

Vă stăm la dispoziție pentru informații și programări:

📧 programari.policlinica@providentamedical.ro

📱 0729 292 897

☎️ 0232 215 940

💬 WhatsApp 0729 292 897

Foto credit: pixabay