Hipertensiunea arterială

  Doamna Doctor Nicoleta Dimamedic primar Medicina internă (cu competențe și în Cardiologie), la Policlinica Providența, ne oferă o serie de informații și sfaturi pentru a preveni hipertensiunea arterială.

  Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate la nivel mondial. În România, conform datelor studiului SEPHAR III, prevalența hipertensiunii arteriale este în creștere, 49.5% dintre românii cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani sunt hipertensivi. Longevitatea şi numărul comorbidităţilor a crescut. Conceptul de medicină bazată pe dovezi a influenţat practica medicală din ultimii ani.

  Hipertensiunea arterială (HTA) este cea mai frecventă boală cardiovasculară, cu distribuție neuniformă şi impact major pe organele ţintă (creier, cord, rinichi), care nu beneficiază încă de un control satisfăcător. Pacienţii hipertensivi constituie o categorie bine reprezentată numeric şi cu probleme speciale, HTA fiind un factor de risc major pentru boala coronariană şi accidental vascular cerebral. HTA reprezintă creşterea valorilor presiunii arteriale ≥ 140/90 mmHg. În geneza hipertensiunii arteriale sunt implicate şi intricate mecanisme neurale, renale, hormonale şi vasculare. O serie de factori contribuie la creşterea TA, incluzând obezitatea, rezistenţa la insulină, consumul exagerat de alcool, consumul excesiv de sare, vârsta, sedentarismul, stressul, consumul scăzut de potasiu şi consumul scăzut de calciu. Unii dintre aceşti factori sunt aditivi, cum ar fi obezitatea şi consumul de alcool.

  Scopul evaluării iniţiale este determinarea TA de fond, a prezenţei şi extinderii afectării de organ ţintă şi a bolii cardiovasculare concomitente, investigarea cauzelor potenţiale de HTA (HTA secundară), determinarea factorilor favorizanţi şi a altor factori de risc cardiovascular. Măsurarea TA în afara cabinetului se realizează în mod obişnuit prin monitorizarea ambulatorie a TA (ABPM) sau prin monitorizare la domiciliu a TA, de obicei prin automăsurare.

  Pentru o evaluare complexă a pacientului hipertensiv, ghidurile de diagnostic şi tratament oferă clinicienilor diverse moduri de apreciere a stratificării riscului. Aprecierea riscului cardiovascular global este importantă pentru stabilirea momentului optim de iniţiere a terapiei, a intensităţii acesteia şi a ţintelor terapeutice.

  Investigaţiile de laborator alături de metodele imagistice contribuie la caracterizarea corectă a pacientului hipertensiv în ceea ce priveşte afectarea asimptomatică de organe ţintă. Electrocardiograma este recomandată tuturor pacienţilor hipertensivi. Testele de rutină sunt reprezentate de hemoleucogramă, glicemia plasmatică à jeun, profilul lipidic, creatinina serică (cu aprecierea ratei de filtrare glomerulară), sodiul şi potasiul seric, acidul uric, examenul sumar de urină, microalbuminuria. Testele adiţionale, bazate pe examenul fizic şi rezultatele testelor de rutină sunt: hemoglobina A1c (este indicată dacă glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl sau dacă diabetul este deja diagnosticat), proteinuria cantitativă, monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 ore (ABPM), monitorizarea Holter în caz de aritmii (frecvent fibrilaţie atrială), testul de efort (determinarea răspunsului presor la efort, apariţia aritmiilor sau ischemiei miocardice), examinarea fundului de ochi. Metode imagisticele utilizate în practică sunt reprezentate de radiografia toracică, ecocardiografie (care evidenţiază modificările structurale ale cordului) şi ecografie Doppler arterial (pentru cuantificarea leziunilor aterosclerotice la nivelul arterelor carotide). Tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică cerebrală nu se recomandă de rutină. Aceste investigaţii permit evidenţierea infarctelor lacunare, a microhemoragiilor, a leziunilor de substanţă albă. Alte metode imagistice complementare, dar rar utilizate în practică din cauza costului ridicat, sunt rezonanţa magnetică cardiacă de stress, scintigrafia de perfuzie sau ecocardiografia de stress.

  Modificările stilului de viaţă cum ar fi controlul greutăţii corporale, creşterea nivelului de activitate fizică, reducerea consumului de alccol, restricţia sodată, creşterea consumului de fructe şi legume, sunt recomandate tuturor pacienţilor cu hipertensiune arterială.

  Nu există dovezi privind eficienţa diferenţiată a medicaţiei antihipertensive în funcţie de sex. Atingerea valorilor TA ţintă – valori care ar asigura protecţie cardiovasculară optimă, necesită de cele mai multe ori terapie combinată.

  Urgenţele hipertensive sunt definite ca şi creşteri severe ale valorilor TA sistolice sau TA diastolice (> 180 mmHg sau respectiv > 120 mmHg) asociate cu afectarea iminentă sau progresivă a organelor ţintă, precum modificări neurologice importante, encefalopatie hipertensivă, infarct cerebral, hemoragie intracraniană, insuficienţă ventriculară stângă acută, edem pulmonar acut, disecţie de aortă, insuficienţă renală sau eclampsie. Tratamentul depinde de organul ţintă afectat.

  Tratamentul HTA este una din cele mai cost-eficiente măsuri disponibile pentru prevenţia morţii cardiovasculare. Prognosticul este în general bun, atât timp cât hipertensiunea este depistată precoce şi monitorizată şi tratată corect, atât prin regim igieno-dietetic, cât şi prin medicaţie. Orice clasă de antihipertensive este potrivită pentru iniţierea şi menţinerea tratamentului, în monoterapie sau combinaţii fixe. Terapia trebuie individualizată în unele condiţii clinice specifice. Iniţierea tratamentului cu dublă terapie (sau combinaţie fixă de două medicamente) poate fi considerată la pacienţii cu TA mult crescută la prima evaluare sau la cei cu risc cardiovascular foarte înalt. Factorii de risc cardiovascular asociaţi şi afectarea de organ ţintă au un rol important în stabilirea prognosticului.

  Prevenţia bolilor cardiovasculare trebuie să constituie o prioritate în practica zilnică, mai ales la nivelul medicinii primare. Anamneza judicioasă şi un riguros examen clinic obiectiv, complex şi complet sunt foarte importante.

  Este necesară crearea unor strategii preventive bazate pe dovezi, eficiente şi facile, care să fie aplicabile pe scară largă. Medicul poate creşte aderenţa pacientului la tratament prin simplificarea schemei terapeutice, explicarea recomandărilor şi a riscurilor legate de non-aderenţă şi mai ales prin comunicarea unei atitudini empatice. Rolul echipei multidisciplinare este esenţial în managementul complex al pacientului.

Doamna Doctor Nicoleta Dima , medic primar Medicina internă (cu competențe și în Cardiologie), la Policlinica Providența, oferă consultații în contract cu C.A.S. sau în regim cu plată.

Vă stăm la dispoziție pentru informații și programări:

📧 programari.policlinica@providentamedical.ro

📱 0729 292 897

☎️ 0232 215 940

💬 WhatsApp 0729 292 897