Doamna Doctor Nicoleta Dima, medic primar Medicina internă (cu competențe și în Cardiologie), la Policlinica Providența, ne oferă o serie de informații despre dislipidemii.
♦ Dislipidemiile sunt printre cei mai frecvenţi factori de risc cardiovascular dovediţi, în general modificabili prin tratament farmacologic şi/sau schimbarea stilului de viată.
Dislipidemiile se dezvoltă ca reacţie la o serie de factori genetici sau ambientali. Din punct de vedere al cantităţii şi rolului lor în organism, cele mai importante lipide sunt colesterolul, trigliceridele şi fosfolipidele. Colesterolul este o substanţă lipidică prezentă în structura membranelor celulare şi este precursor de acizi biliari şi hormoni sterolici. În plasmă, colesterolul şi trigliceridele, fiind molecule hidrofobe, circulă legate de apoproteine sub forma lipoproteinelor circulante. Există trei clase majore de lipoproteine serice: LDL (lipoproteine cu densitate mică), HDL(lipoproteine cu densitate mare) şi VLDL (lipoproteinele cu densitate foarte mică).
♦ Termenul comun de „dislipidemie mixtă (combinată)“ se referă la prezenţa mai multor anomalii ale fracţiunilor lipidice asociate şi, în general, este utilizat pentru desemnarea nivelurilor crescute de trigliceride şi de LDL-C, frecvent însoţite şi de HDL-C redus.
Uneori, examenul fizic atent al pacientului poate aduce elemente sugestive pentru prezenţa dislipidemiei, necesitând confirmare prin teste de laborator.
♦ O abordare terapeutică corectă şi completă a pacientului dislipidemic trebuie să vizeze concomitent următoarele componente: modificarea stilului de viaţă, dieta, identificarea şi tratarea cauzelor secundare şi, după caz, tratament farmacologic hipolipemiant.
Screening-ul adecvat în prevenţia primară permite depistarea timpurie a dislipidemiilor şi o intervenţie terapeutică precoce. Evaluarea corectă a statusului lipidic se realizează prin recoltarea de probe de sânge à jeun, respectiv după 10-12 ore de la ultima masă şi preferabil în absenţa consumului de alcool în ultimele 24-48 ore. Dozarea se face sub forma unui profil lipidic complet, care include colesterolul total, trigliceridele, LDL-C si HDL-C. Dacă se suspicionează faptul că dislipidemia ar putea fi provocată sau exacerbată de o altă patologie atunci se vor realiza investigații suplimentare precum dozarea glicemiei, a hemoglobinei glicozilate, proteinelor în urină, funcţia hepatică şi renală, dozarea hormonului de stimulare tiroidiană (TSH), tiroxina liberă (FT4), creatinkinaza, fosfataza alcalină.
♦ Este important să recunoaștem o dislipidemie secundară cu atât mai mult cu cât unele pot părea refractare la tratamentul medicamentos în prezența unei cauze secundare (de exemplu, diabetul zaharat netratat sau aportul excesiv de alcool pot conduce la o scădere a eficienței tratamentului hipertrigliceridemiei). De asemenea, valorile lipidogramei trebuie interpretate cu precauţie în timpul sarcinii (în general crescute cu 25-30%), necesitând a fi repetate la 3-4 luni după naştere pentru a decide oportunitatea tratamentului.
Deşi există tendinţa de subestimare a riscului cardiovascular la femei şi, în consecinţă, de a fi mai puţin tratate, femeile ar trebui să beneficieze de tratament hipolipemiant pe aceleaşi considerente generale existente în ghidurile actuale, În perioada sarcinii şi a alăptărij este contraindicată administrarea preparatelor hipolipemiante, din cauza absenţei datelor referitoare la eventualele efecte adverse asupra produsului de concepţie.
♦ Abordarea dislipidemiei la vârstnici, atât în prevenţia primară, cât şi în cea secundară, trebuie efectuată similar pacienţilor mai tineri. Modificările fiziologice ale metabolismului la vârstnici, prevalenţa superioară a cornorbidităţilor şi a medicaţiei asociate impun o abordare particulară doar în privinţa modului de administrare al statinelor: iniţiere cu doze mici şi escaladarea lentă a dozelor sub supravegherea atentă a simptomatologiei, enzimelor musculare şi hepatice.
Indicaţia şi intensitatea tratamentului hipolipemiant nu depind numai de nivelul absolut al LDL-C, ci şi de riscul cardiovascular individual estimat: cu cât riscul este mai mare, cu atât ţinta LDL-C recomandată de ghiduri este mai joasă.
Pacienţii cu risc foarte înalt sunt aceia care asociază boală cardiovasculară şi una sau mai multe dintre următoarele: factori de risc majori multipli (în special diabetul zaharat); factori de risc severi, controlaţi inadecvat (în special continuarea fumatului); multipli factori de risc din cadrul sindromului metabolic (în special trigliceride > 200 mg/dL cu LDL-c > 130 mg/dL şi HDL-C < 40 mg/dL; sindroame coronariene acute.
Alegerea unui anumit preparat de statină trebuie individualizată în funcţie de riscul cardiovascular estimat, profilul de siguranţă în funcţie de comorbidităţi şi interacţiunile medicamentoase ale fiecărui tip.
♦ Dislipidemiile reprezintă un factor de risc modificabil prin schimbarea stilului de viaţă şi printr-o serie de intervenţii farmacologice, cuplate în mod obligatoriu cu identificarea şi managementul agresiv al celorlalţi factori de risc pentru reducerea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.
Vă stăm la dispoziție pentru informații și programări:
📧 programari.policlinica@providentamedical.ro
📱 0729 292 897
☎️ 0232 215 940
💬 WhatsApp 0729 292 897
Foto credit: Pixabay
