Introducere
Dieta și stresul reprezintă doi factori de risc cardiovasculari care aduc modificări majore în viața omului modern, de aceea postul religios, dar și postul intermitent din alte cauze, precum și diverse tehnici de meditație sau concentrare în vederea reducerii stresului psihologic pot avea efecte benefice în patologia cardiovasculară[1],[2].
Convingerile religioase nu necesită argumente, de aceea respectarea normelor religioase are implicații în afecțiuni precum boala coronariană sau hipertensiunea arterială, așa cum a fost obiectivat în diverse studii, în principal prin acțiunea asupra factorilor de risc (obezitate, tulburări ale metabolismului lipidic, fumat, consum de alcool, sedentarism etc.), dar mai ales asupra laturii psihologice. Până în prezent există puține date științifice care să evalueze cu exactitate beneficiile respectării normelor religioase asupra evoluției bolilor cardiovasculare[3].
Această lucrare își propune cercetarea datelor din literatură privind relația dintre respectarea normelor religioase și afecțiunile cardiovasculare.
Studii populaționale pentru evaluarea modificărilor cardiovasculare în relație cu convingerile religioase
Persoanele care respectă normele religioase au un stil de viață care se încadrează la categoria ”sănătos”, deoarece prevalența fumatului, consumului de alcool și a sedentarismului sunt foarte reduse comparativ cu populația generală. Într-un studiu populațional realizat în Japonia și publicat în 2015 într-o cunoscută revistă de cardiologie (Journal of the American Society of Hypertension) au fost analizate datele de la 36965 de persoane, dintre care 37,8% au afirmat că respectă normele religioase, obiectivându‑se la aceștia din urmă un risc mai mic de a dezvolta o boală cardiovasculară sau diabet zaharat. Religiozitatea a fost cuantificată prin încadrarea persoanelor într-un anumit grup, având la extreme pe cei care se considerau religioși și, respectiv, pe cei fără convingeri religioase. Totodată s-a dovedit că religiozitatea are un efect benefic asupra sănătății psihosociale (reducerea stresului, anxietății, depresiei), probabil prin suportul și compasiunea resimțite între membri, dar și datorită diverselor activități religioase, care stau la originea mai multor tehnici de meditație, și implicit, o intervenție asupra complexului creier – sănătate fizică[4],[5].
Un studiu (SPILI III)[6] realizat în Grecia timp de 25 de ani, a cercetat factorii care să explice incidența mai mică a bolilor cardiovasculare în rândul unei populații dintr-o localitate din Creta, prin prisma nivelului de religiozitatea a oamenilor și a efectelor psihosociale benefice, care contribuie la un regim alimentar sănătos. Cei 195 de participanți rămași în studiu au fost împărțiți în două grupuri, cei cu un indice de religiozitate peste medie și respectiv, sub medie, în cel din urmă grup obiectivându-se o prevalență mai mare a hipertensiunii, diabetului zaharat și a infarctului miocardic. Nivelul de religiozitate a fost cuantificat cu ajutorul chestionarului RFI-SRB (Royal Free Interview for Spiritual and Religious Beliefs), care presupune calcularea unui scor în funcție de răspunsul, pe o scala de la 0 la 10, la fiecare din cele șase întrebări. Persoanele care s-au declarat religioase au avut o grosime intimă-medie la nivelul arterei carotidei mai mică, o concentrație a cortizolului mai mică și o toleranță mai bună la glucoză, cu un risc mai mic de a dezvolta boală coronariană, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială și diabet zaharat.
Un alt studiu (HUNT3)[7], realizat în Norvegia, a evaluat efectul nivelului de religiozitate al unei populații asupra tensiunii arteriale. În studiu au fost incluși 20.066 femei și 15.898 bărbați, obiectivându-se o relație de proporționalitate inversă între nivelul de religiozitate și tensiunea arterială sistolică, presiunea sîngelui în vase fiind mai mică la persoanele mai religioase, respectiv cu 2,12 mmHg în cazul femeilor și cu 1,71 mmHg în cazul bărbaților. În plus, persoanele considerate religioase s-au dovedit a avea și tensiunea arterială diastolică mai mică, respectiv cu 1,50 mmHg pentru femei și cu 1,67 mmHg pentru bărbați. În acest studiu, gradul de religiozitate a fost măsurat prin rata frecventării Bisericii în ultimele 6 luni. Un alt studiu[8] a demonstrat efecte asemănătoare ale stării de bine din punct de vedere spiritual, persoanele religioase având tensiunea arterială sistolică și diastolică mai mică, o concentrație a LDL – colesterolului mai mică și, în plus, un nivel mai scăzut al proteinei C reactive înalt sensibile, puternic asociată cu procesele fiziopatologice ale bolilor cardiovasculare.
Cercetări pe grupuri mici de persoane pentru evaluarea modificărilor cardiovasculare în relație cu convingerile religioase
Meditația, ca metodă de concentrare și relaxare derivată din practicele religioase, poate îmbunătăți controlul sistemului nervos autonom, un factor de risc cardiovascular extrem de important, întrucât activarea simpatică excesivă favorizează spasmul coronarian, infarctul miocardic, disfuncția endotelială, dar și apariția aritmiilor cardiace potențial fatale. În multe patologii neurologice, printre care și depresia, există o alterare a controlului nervos autonom, dar și o hiperactivare a axului hipotalamo-hipofizar cu producere de cortizol, împreună fiind responsabile de hiperactivitate simpatică, status proinflamator exprimat prin creșterea proteinei C reactive (factor de risc cardiovascular), hipertensiune arterială, precum și rezistență la insulină[9].
În afară de latura psihosocială a convingerilor religioase, efecte benefice au fost puse în evidență și pe partea regimului alimentar din timpul postului ortodox, cu scăderea concentrației colesterolului total și a LDL-colesterolului (inclusiv la persoanele cu obezitate) datorită atât consumului mai redus de acizi grași saturați, cât și a unui stil de viața adoptat a cărui complexitate nu se limitează doar la alimentele ingerate[10].
Importanța stresului în patologia cardiovasculară
Stresul reprezintă un factor de risc cardiovascular central, obiectivat tot mai des la persoanele cu boli cardiovasculare în ultimii ani, în plus față de factorii de risc tradiționali cunoscuți. Factorii stresanți acționează la mai multe niveluri, dintre care două cele mai importante fiind axul hipotalamo-hipofizar și sistemul nervos simpatic, cu un important răspuns neuro-endocrin, hiperproducție de hormon adrenocorticotrop (ACTH) și cortizol, eliberare de adrenalină și noradrenalină, precum și activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAA), toate participând la inflamație (creșterea concentrației proteinei C reactive și a interleukinei-6), stres oxidativ, disfuncție endotelială, creșterea frecvenței cardiace și tensiunii arteriale cu dezvoltarea și progresia aterosclerozei. Depresia, anxietatea, izolarea socială, pot contribui astfel în patogeneza bolilor cardiovasculare, iar diferite intervenții psihologice, dar și farmacologice în vederea îmbunătățirii stării psihoemoționale ca metode de reabilitare cardiacă sunt acceptate în diverse trialuri clinice[11],[12].
O condiție patologică cu totul aparte este cardiomiopatia Takotsubo (cardiomiopatia de stres, sindromul inimii frânte), acceptată începând cu anul 1990, al cărei factor declanșator esențial este stresul emoțional, dar și fizic. Într-un studiu s-a obiectivat că 2% din pacienții suspecți de sindrom coronarian acut, aveau de fapt cardiomiopatie Takotsubo, dintre care 90% au fost femei aflate la menopauză. Această boală se caracterizează prin hipokinezia apexului și a segmentelor cardiace mijlocii, care de cele mai multe ori sunt tranzitorii. Spre deosebire de infarctul miocardic al cărui debut se situează dimineața, cardiomiopatia Takotsubo apare, cel mai frecvent, seara, când se acumulează factorii stresanți, subliniind încă o dată importanța stresului în declanșarea bolii[13].
În concluzie, respectarea normelor religioase poate aduce, prin componenta postului, un echilibru alimentar benefic pentru sănătatea cardiovasculară și a întregului organism. Mai mult, prin componenta psihosocială reprezentată de rugăciune și integrare socială, contribuie la combaterea depresiei, poate reduce nivelul stresului ca înțelegere limitată a mecanismului mult mai extins al intervenției sale, care cuprinde și stările emoționale, convingerile personale și relația cu alte persoane.
dr. Crischentian Brînză
medic rezident specialitatea cardiologie
prof. univ. dr. Cristina Mihaela Ghiciuc
U.M.F. Grigore T. Popa Iași
AMFOR – Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși Români
[1] Anand S, Hawkes C, de Souza R, Mente A, Dehghan M, Nugent R et al. Food consumption and its impact on cardiovascular disease: importance of solutions focused on the globalized food system. J Am Coll Cardiol 2015; 66(14): 1590-1614, doi: 10.1016/j.jacc.2015.07.050.
[2] Inoue N. Stress and Atherosclerotic Cardiovascular Disease. J Atheroscler Thromb 2014; 21(5): 391-401, doi: 10.5551/jat.21709.
[3] Lucchese F, Koenig H. Religion, spirituality and cardiovascular disease: research, clinical implications, and opportunities in Brazil. Rev Bras Cir Cardiovasc 2013; 28(1): 103-128, doi: 10.5935/1678-9741.20130015.
[4] Kobayashi D, Shimbo T, Takahashi O, Davis R, Wee C. The relationship between religiosity and cardiovascular risk factors in Japan: a large–scale cohort study. J Am Soc Hypertens 2015; 9(7): 553-562, doi: 10.1016/j.jash.2015.04.003.
[5] Olivo E.L. Meditation and cardiovascular disease. In: Stein RA, Oz MC, editors. Complementary and Alternative Cardiovascular Medicine. Humana Press: Totowa, NJ; 2004. p. 121-136.
[6] Anyfantakis D, Symvoulakis E, Panagiotakos D, Tsetis D, Castanas E, Shea S et al. Impact of religiosity/spirituality on biological and preclinical markers related to cardiovascular disease. Results from the SPILI III study. Hormones 2013; 12(3): 386-396
[7] Sorensen T, Danbolt L, Lien L, Koenig H, Holmen J. The relationship between religious attendance and blood pressure: the HUNT study, Norway. Int J Psychiatry Med 2011; 42(1): 13-28, doi: 10.2190/PM.42.1.b.
[8] Holt-Lunstad J, Steffen P, Sandberg J, Jensen B. Understanding the connection between spiritual well-being and physical health: an examination of ambulatory blood pressure, inflammation, blood lipids and fasting glucose. J Behav Med 2011; 34(6): 477-488, doi: 10.1007/s10865-011-9343-7.
[9] Olex S, Newberg A, Figueredo V. Meditation: Should a cardiologist care? Int J Cardiol 2013; 168(3): 1805-1810, doi: 10.1016/j.ijcard.2013.06.086.
[10] Koufakis T, Karras S, Zebekakis P, Kotsa K. Orthodox religious fasting as a medical nutrition therapy for dyslipidemia: where do we stand and how far can we go? Eur J Clin Nutr 2018; 72(4): 474-479, doi: 10.1038/s41430-018-0113-2.
[11] Lagraauw H, Kuiper J, Bot I. Acute and chronic psychological stress as risk factors for cardiovascular disease: Insights gained from epidemiological, clinical and experimental studies. Brain Behav Immun 2015; 50: 18-30, doi: 10.1016/j.bbi.2015.08.007.
[12] Steptoe A, Kivimaki M. Stress and cardiovascular disease: an update on current knowledge. Annu Rev Public Health 2013; 34(1): 337-354, doi: 10.1146/annurev-publhealth-031912-114452.
[13] Komamura K. Takotsubo cardiomyopathy: pathophysiology, diagnosis and treatment. World J Cardiol 2014; 6(7): 602, doi: 10.4330/wjc.v6.i7.602.
