De ce se face o electrocardiogramă cu ventuze? Cum e corect să stăm în bancă, ce înseamnă să ai spatele drept? Cum arată o sală de intervenții chirurgicale oftalmologice și, totodată, cum se vede rinichiul la ecograf? Toate aceste întrebări și multe altele și-au găsit răspunsul vineri, 25 noiembrie 2016, la Spitalul Providența, pe parcursul unei întâlniri la care au participat elevi din clasa a V-a A din cadrul Școlii Valea Lupului.
Vizita copiilor la Spitalul Providența a fost posibilă prin cadrul proiectului național intitulat Ziua Ștafetei, un proiect în care doamna dirigintă Cătălina Aprofirei s-a implicat cu drag și pe care a dorit să îl pună în aplicare și în clasa copiilor ei. Preț de câteva ore, tinerii elevi au avut șansa de fi mai aproape de meseria pe care și-o doresc, cu sprijinul unor mentori pe care profesorii coordonatori i-au ales.
Curioși și plin de entuziasm, elevii clasei a V-a au explorat unitatea medicală, vizitând nu doar cabinetele, ci și sufletele medicilor, pentru a afla de ce au optat pentru această profesie și care sunt secretele unei relații de încredere cu pacientul, pentru ca șansele vindecării să crească. Vizita s-a dovedit a fi una extrem de benefică, întrucât trei dintre elevii de gimnaziu au spus că vor să îmbrățișeze profesia de medic în viitor, țintind să vină în ajutorul oamenilor, chiar la Spitalul Providența.
De la un etaj la altul, ușile cabinetelor au fost deschise pentru cercetări ingenioase
Unul câte unul, cu ochii mari și zâmbetele largi, copiii au lăsat deoparte frica de halatul alb, de spital sau ace și au intrat curajoși în spațiile Spitalului Providența. De la Reumatologie, cu ochi de observatori și-au îndreptat pașii către cabinetul de Electrocardiografie, având șansa de a vedea cum se realizează o electrocardiogramă. ”Aparatul este unul de tip non-contact, de aceea avem nevoie să punem aceste ventuze pe pieptul pacientului, ca informația să ajungă prin cabluri la aparat și la noi”, le-a explicat doamna Camelia Nechita, asistent medical în cadrul Spitalului Providența. Aflând toate detaliile despre ventuze și felul în care funcționează mica mașinărie, elevii și-au continuat vizita, ajungând la cabinetul de Masaj. ”Pentru ca o terapie să dea roade, e nevoie ca pacientul să vină timp de zece zile la spital, să facă zece ședinte de masaj și ușor, ușor mușchii să își revină”, a precizat domnul Vasile Dodiţă, maseur în cadrul aceleiași unități medicale.
O incursiune în interiorul corpului
Odată ajunşi la Kinetoterapie au aflat despre muşchii încordaţi și importanţa exerciţiilor fizice. ”Din cauza orelor îndelungate de stat pe scaun, dar și pentru că noi nu facem exerciții fizice, mușchii spatelui nu mai au putere, și atunci spatele se încovoaie înainte şi, în timp, coloana se deformează”, a menționat domnișoara Simona Manea, kinetoterapeut.
După câteva exerciții de îndreptare a spatelui, elevii au fost și mai surprinși când au pășit pragul Sălii de Intervenții Chirurgicale Oftalmologice. Aici au aflat despre cum se formează cataracta și au inspectat cu interes aparatul cu ajutorul căruia oamenii își recapătă vederea. ”E ca și cum noi am privi printr-un geam, iar geamul acela se aburește, devine opac, aceasta este cataracta. Aici, cu ajutorul medicilor şi utilizând aceste dotări, reușim să o îndepărtăm”, a punctat doamna Paula Săndulache, asistent medical. Un cabinet atractiv pentru elevii de gimnaziu a fost și cel al Ecografiilor, întrucât Claudiu, unul dintre elevi, a avut ocazia de-și vedea pentru prima dată stomacul, ficatul și alte organe interne. „Cine ştie ce organ se află în partea stângă? ”, i-a provocat la joc dr. Simona Andreea Hapău, medic specialist Radiologie și Imagistică medicală.
Bucuria medicului vine din atenția pe care i-o acordă pacientului, inima fiind prioritară
Odată ce au identificat organele și le-au analizat împreună cu doamna doctor, copiii au trecut la un alt tur, de această dată prin viața domnului doctor Eugen Gazzi, medic specialist Medicină Internă. Dornic să devină medic încă din clasele primare, pentru a o trata pe doamna învățătoare, domnul doctor Gazzi s-a bucurat să își împărtășească experiența celor aflați acum la vârsta la care și el își creiona visul. ” La Medicină Internă ne interesăm de aproape toate organele, dar este unul mai important: inima. Pentru a trata un pacient global e nevoie să privim atât trupul, cât și sufletul. De exemplu, nu ai dormit noaptea că ai avut un coșmar, ai visat urât și începe să îți bată inima mai repede. Ce trebuie să tratez eu? Îi dau pacientului medicament? Nu, stau de vorbă cu pacientul, văd de ce a visat urât, îl întreb dacă are vreo problemă în familie, dacă are vreun necaz. Se poate ca inima să bată mai repede ca o reacție”, cu acest exemplu făcându-i și mai curioși pe elevi.
A urmat întrebarea: ”Cum e să fiți medic?”, la care dr. Gazzi a răspuns următoarele: ”Dimineața când plec la serviciu și mă gândesc că sunt mulți pacienți, îmi este greu, dar când ajung la serviciu și sunt cu pacientul în față, dispar toate celelalte greutăți și griji. Îi dau toată atenția pacientului și atunci apare bucuria. Sunt mulțumit și bucuros și lucrul acesta l-am simțit din ce în ce mai mult pe măsură ce am reușit să fiu din ce în ce mai atent la pacient, văzându-l nu doar ca pe un «alt pacient» ci ca pe o persoană”.
S-a vorbit apoi despre empatie, căci elevii au fost dornici să știe cum reacționează medicul atunci când pacientul plânge sau îi este teamă. ”Eu văd pacientul că plânge în fața mea, dar eu îmi dau seama că el e mai mult decât atât, am o viziune de ansamblu, văd că poate să apară și soarele. În același timp, medicul e nevoie să fie ferm în deciziile pe care le ia, să asculte pacientul cu atenție, pentru că pacientul, atunci când capătă încredere în medic, se vindecă mai ușor”, a adăugat dr. Eugen Gazzi.
Trei eleve dornice să devină medici, pentru binele oamenilor
Pentru Maria Denisa vizita la Spitalul Providența a fost un dar, căci ea visează ca într-o zi să se întoarcă în unitatea medicală în rolul de medic chirurg. ”Îmi place ideea aceasta de a ajuta oamenii, dar nu prin a scrie o foaie, ci prin alte moduri, să fie ceva unic pentru mine. Nu mă sperie ideea de chirurgie, chiar aș vrea să operez.Părinții au spus că e foarte mult de lucru, de învățat, dar pentru mine nu contează, pot să învăț și 12 ani, dar vreau să ajung să fiu chirurg”, a declarat tânăra. Dacă pentru Maria Denisa această dorință era una clară, pentru două colege de-ale ei s-a conturat abia acum. ”După ce am făcut acest tur al spitalului mi-am dat seama că aș vrea și eu să devin medic. Am mai fost într-un alt spital însă ca pacient, când am avut o alergie. Nu mi-a plăcut deloc acea experiență, dar acum am conștientizat că un medic este foarte important pentru un om bolnav”, a explicat Roxana Ștefana. Și Petronela Alexandra și-a schimbat gândul de a lucra ca arhitect cu cel de a face parte dintr-o echipă medicală. ”Încă nu știu ce fel de medic, dar aș vrea, mi-ar plăcea să îi ajut pe oameni. Spitalul acesta este foarte dotat, eu nu am mai văzut până acum așa un spital, pentru mine e <<Oau!>>”, a spus eleva.
Datoria de a le deschide calea
Considerându-se o a doua mamă pentru elevi, doamna dirigintă i-a însoțit la Spitalul Providența, pentru a le arăta cum își practică oamenii mari profesia cu dărnicie. „Educația nu înseamnă doar ceea ce facem la școala, dacă ne oprim acolo, copilul va avea o cale închisă. Noi avem datoria ca profesori, dar mai ales ca diriginți, să le lărgim drumul, să le deschidem o ușă și să le arătăm câte un pic din toate domeniile. Noi preluăm datoria aceasta de la părinţi și cred că e foarte important pentru un copil să vadă un spital performant, să descopere dacă acesta este visul lui, să lucreze aici în viitor”, a conchis Cătălina Aprofirei, diriginte la Școala Gimnazială Valea Lupului.
Și medicii și asistenții Spitalului Providența și-au exprimat bucuria și recunoștința pentru vizita primită, transmițându-le celor mici faptul că îi așteaptă înapoi peste câțiva ani, de această dată, ca parte din echipă. (Nicoleta BUNDUC)