Autor: dr. Eugen Neculai Gazzi, medic primar Medicină Internă, medic specialist medicină de familie, competență în echocardiografie, competență în homeopatie clinică și bioetică medicală la Spitalul „Providența”
 

Înainte de a vorbi despre prevenția răcelii și a gripei, consider necesar să punctez câteva informații generale ce ne sunt de folos pentru a înțelege mai bine aceste două patologii și gravitatea lor.

Rinoree, obstrucție nazală, strănut și tuse seacă, cele mai comune semne de răceală

Răceala obișnuită, guturaiul sau coriza sunt diferite denumiri date aceleași patologii, definind o infecție virală a căilor aeriene superioare. Se întâlnește foarte frecvent în populația generală, la toate vârstele. Boala se manifestă printr-o serie de simptome nespecifice cum ar fi rinoree, obstrucție nazală, strănut, tuse seacă. O parte dintre multele virusuri implicate în etiologia guturaiului determină și durere în gât, slabiciune musculară, amețeli și lăcrimare. Rinovirusul este întâlnit în peste 80% din cazuri. Complicațiile reprezentate prin otită medie, pneumonie, convulsii febrile sunt rare, adesea întâlnindu-se la copii, într-un procent scăzut (de până la 6%)(1).

Răceală sau gripă?

Folosim în mod curent sintagma „am gripă”. Arareori este adevărat. Cel mai adesea avem fie o stare pseudogripală, fie o răceală obișnuită. Gripa este cea mai importantă infecție respiratorie virală, fiind adesea gravă, cu evoluție impredictibilă și cu apariția de complicații la vârstnici și copii. Semnele și simptomele gripei sunt febră (peste 38°C), cefalee, stare generală alterată, dureri musculare, greață, vărsături, conjunctivită, dureri la nivelul globilor oculari, fotofobie. Complicațiile gripei pot fi: bronșita, pneumonia, sinuzita, otita medie, encefalita, pericardita, sindromul Reye.

Virusurile gripale și răspândirea lor

Virusul gripal (serotipurile A, B și C) prezintă labilitate genetică, suferind mutații anual. Mutațiile pot fi diferite de la o zonă geografică la alta. Variabilitatea antigenică explică absența imunității după boală.

Pentru a defini extinderea unei boli infecțioase în populația generală se folosesc termenii de endemie, epidemie și pandemie. Endemia definește apariția unor cazuri sporadice într-o comunitate. Epidemia presupune afectarea unui număr mai mare de persoane, fiind limitată la o regiune. Pandemia implică extinderea bolii infecțioase pe teritorii foarte răspândite într-o țară, în mai multe țări sau continente.

Prima pandemie de gripă (virusul H1N1) a avut loc în Spania, în 1918, înregistrându-se între 50 – 100 milioane de decese. Alte pandemii, cu efect mai puțin catastrofal, s-au înregistrat în 1957 (gripa asiatică – virusul H2N2) și în 1968 (Hong Kong – virusul H3N2). Cea mai recentă pandemie de gripă a fost în 2009 (gripa porcină, euroasiatică, cu virusul H1N1), când au murit aproape 300.000 de oameni. Atunci când un virus gripal animal se combină cu un virus uman se formează un virus hibrid ce poate declanșa o nouă pandemie de gripă.

Din cele prezentate mai sus se pot distinge foarte clar diferențele dintre răceala obișnuită și gripă. Gripa necesită obligatoriu izolare și spitalizare, pe când guturaiul se vindecă spontan în cel mult 7 zile.

Cum se transmite răceala și gripa?

Virusurile respiratorii sunt diseminate pe cale aeriană, modalitatea de transmitere fiind directă, prin intermediul secrețiilor respiratorii contaminate. Perioada de incubație pentru virusurile gripale este de 1-4 zile, pacientul fiind contagios cu o zi înainte de apariția simptomelor și până la șapte zile după.

Echinaceea, vitamina C și probioticele pentru prevenția răcelii

Răceala obișnuită poate fi prevenită prin evitarea contactului direct cu persoana suferindă, prin evitarea spațiilor aglomerate, spălarea mâinilor după contactul cu o persoană infectată.

Măsurile generale de creștere a imunității, adoptarea unor condiții de viață optime, cu evitarea suprasolicitării fizice și psihice pot scădea incidența corizei.

În tratarea răcelii obișnuite se recomandă evitarea medicamentelor, încurajându-se lupta sistemului imunitar propriu împotriva virusului, prin oferirea unor condiții optime exterioare de temperatură și confort fizic și psihic. Se  pot folosi extracte naturale din echinaceea, vitamina C, probiotice. Folosirea gluconatului de zinc înregistrează rezultate contradictorii în studiile de specialitate (3). Vitamina C administrată în doze mari s-a dovedit a fi benefică în prevenția corizei la persoanele care sunt expuse pentru perioade scurte de timp la frig sau la efort fizic intens (2). Probioticele s-au dovedit a fi mai bune decât placebo în reducerea incidenței infecțiilor virale acute de tract respirator superior. Acestea reduc durata bolii, rata de folosire a antibioticelor și absenteismul școlar (4).

Vaccinarea, protecție parțială împotriva gripei

În ceea ce privește gripa vorbim atât de metode de profilaxie individuală cât și colectivă.

Măsurile individuale de prevenție ale gripei presupun adoptarea unor norme de igienă personală corespunzătoare (spălarea mâinilor, evitarea strănutului în palme din cauză că mâna reprezintă un vector de transmitere a virusului, folosirea batistelor de unică folosință, purtarea de măști), vaccinarea persoanelor expuse la risc (pacienți cu boli cronice, cei cu imonusupresie, personal medical, vârstnici peste 65 ani, în special cei instituționalizați) cu vaccin trivalent (virus inactivat). Pentru copiii sub 13 ani se folosește vaccinul divizat ce conține virus gripal fragmentat.

Vaccinul este revizuit periodic și conține serotipul virusului ce se crede că ar putea determina boala în sezonul curent. El intră în acțiune în mai puțin de două săptămâni. Vaccinarea oferă doar o protecție parțială împotriva bolii.

Tot ca măsură profilactică se folosește Oseltamivirul (Tamiflu), antiviral ce se administrează la mai puțin de 48 de ore de la expunere, la persoanele peste 1 an, la cele nevaccinate, infectate cu virusul gripal A sau B.

Măsurile colective de prevenție în cazul aparției unui focar infecțios

Măsurile de prevenție în cazul endemiilor, epidemiilor sau pandemiilor gripale sunt în general luate după aparția unui focar infecțios. Ele sunt stabilite prin planuri strategice naționale de combatere a gripei. Se recomandă izolarea bolnavilor prin instituirea măsurilor de carantină. Dacă se dovedește o sursă animală de răspândire a gripei se iau măsuri speciale de sterilizare a animalelor din zona respectivă. Se impune colaborarea cu celelalte state, cu Organizația Mondială a Sănătății, cu Centrul European de Prevenție a Bolilor. Se recurge la alcătuirea unor stocuri de vaccin și la măsuri de distanțare socială prin limitarea călătoriilor, a evenimentelor socio-culturale în masă (concerte, teatru, film, etc).

Dr. Eugen Neculai Gazzi este medic primar de medicină internă la Spitalul „Providența” și poate fi găsit prin programare prealabilă la unul dintre numerele de telefon 0232 241 271, 0730 230 030 sau prin e-mail la adresa programari.spital@providentamedical.ro

Bibliografie:

1. Chapman S, Robinson G, Stradling J, West S. Oxford Handbook of Respiratory Medicine 2nd Ed. Oxford University Press, 2009; 532-535.

2.  Douglas RM, Hemilä H, Chalker E, Treacy B. Vitamin C for preventing and treating the common cold. Cochrane Database Syst Rev. 2007;(3):CD000980.

3.  Longmore M, Wilkinson IB, Baldwin A, Wallin E. Oxford Handbook of Clinical Medicine 9^th Ed. Oxford University Press, 2014; 402-403.

4.  Quick M. Cochrane Commentary: Probiotics For Prevention of Acute Upper Respiratory Infection. Explore (NY). octombrie 2015;11(5):418-20.

5. Surse foto: echinaceea, vaccin