Boala, o afecțiune pe care, de regulă, o asociem cu durerea, dorința de a scăpa cât mai repede și visul de a reveni la o viață „normală”. Cine și-ar dori să fie bolnav, cine vede vreun rost în asta? Și, mai ales, de unde vine vindecarea? Sunt întrebări la care pacienții Spitalului „Providența” au găsit un răspuns împreună cu Pr. Hrisostom Rădășanu, consilier al Sectorului Învățământ din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, pe parcursul întâlnirii cu tema „Credința care tămăduiește”. Evenimentul din 13 decembrie a deschis seria de dialoguri de seară, organizate în cadrul ediţiei a treia a Serilor „Providența”.
O zi obișnuită de marți seară într-un spital neobișnuit. La recepție stau pe scaune zeci de persoane. Nu așteaptă rezultatele analizelor sau vreun tratament medicamentos, ci așteaptă cu nerăbdare, cu freamăt de mâini și cu lacrimi în ochi un cuvânt bun despre vindecare. Sunt aici ca să înțeleagă nu doar un diagnostic, ci să privească un tablou complet al ființei lor, al durerii care uneori nu macină doar trupul, ci și sufletul. Vreme de o oră au trecut de la întristare la bucurie, de la rușine la demnitate, de la nemulțumire la recunoștință. S-au întors la vârsta copilăriei și, prin cele rostite de pr. Hrisostom Rădășanu, au ajuns la un sens al bolii, acolo de unde a început și unde se și poate încheia, la vindecare, la Dumnezeu. ”Din trei zile de boală am învățat mai mult decât din 25 de ani de sănătate”, a mărturisit Pr. Hrisostom. Anul trecut, în luna septembrie, avea să fie internat în spital, situație în care nu mai fusese din anul 1990, de când avea doar 10 ani. Ar fi putut alege o cale din trei: să se răzvrătească, să se resemneze sau să creadă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Să creadă că această suferință are, dincolo de aparențe, un scop benefic.
Nu este suficient doar să ne atingem de haina vindecării
Avea să conștientizeze că, deși a fost sănătos timp de 25 de ani, nu a avut răgaz să valorizeze acest dar de la Dumnezeu. Atunci s-a oprit, boala i-a oferit timpul de a trage concluzii. ”Dintr-o dată am devenit mai sensibil și m-am gândit, uite, cum boala asta a scos din mine o resursă de emoție, de credință, de deschidere față de Dumnezeu pe care eu nu o aveam până atunci”, a povestit pr. Hrisostom. A pornit pe o nouă cale, aceea de a se gândi mai cu intensitate la ce semnifică boala în viața unui om, la faptul că ultima soluție pe care o alege, de obicei, bolnavul, și anume credința, se practică dimpreună cu recunoștința și aduce vindecare. Pe parcursul întâlnirii, invitatul a amintit de exemplul femeii cu o boală misterioasă, o scurgere de sânge de 12 ani, despre care se spune în Evanghelia dupa Matei că s-a vindecat numai cât s-a atins de haina Mântuitorului. ”Femeia a făcut un calcul, a zis <<mă duc, mă ating, dar El să nu știe>>, căci după atâția ani de suferință sunt sigur că a cârtit, îi era rușine. Dar Domnul a întrebat cine s-a atins de El. Ce a simțit Iisus? Credința ei. De multe ori venim la Dumnezeu și ne așteptăm ca lucrurile să meargă pentru că ne atingem doar, nu pentru că avem credință. Ne gândim că lucrează magic, automat. Dar medicul ce ne spune? Ne dă regim, e nevoie să facem și noi un efort”, a adăugat Pr. Hrisostom.
Uneori, vindecarea trupească nu vine atunci când este mai importantă cea lăuntrică
Rugăciunea, milostenia și iertarea, acestea sunt căile prin care omul bolnav poate crește în credință până când ajunge să vadă rostul bolii sale. Să ceară vindecarea și să îi mulțumească Domnului pentru ea sau, dar, deopotrivă cu vindecarea trupească, să o dorească şi pe cea sufletească. ”Este o poveste moralizatoare în tradiţia iudeo-creştină despe o fecioară pe nume Mariam, paralizată, și pe care Hristos nu a vindecat-o în timpul când săvârşea nenumărate minuni cu alţi bolnavi. Și Apostolii au întrebat de ce, așa că s-au dus împreună și au găsit-o înconjurată de mulți oameni, ea le cânta psalmi. Și a întrebat-o Hristos dacă vrea să se vindece și ea a spus <<nu>>, pentru că își făcea datoria, păstra conștiința națională religioasă a evreilor. Vedeți, ea avea credință, dar nu o vindeca, pentru că nu era de folos”, a menționat pr. Hrisostom Rădășanu. Trupul, asemănat cu o mașină, avea rolul de a ajuta sufletul să crească tot mai mult în iubire şi dărnicie faţă de oameni şi faţă de Domnul.
La spital nu se îndreaptă doar spatele
Doamna Silvia este una dintre pacientele pentru care boala nu a adus doar un pumn de medicamente. ”Eu aici am fost la Capelă, aici m-am rugat, m-am împărtășit. Am mai fost în alte spitale, dar vă spun, ce am trăit eu aici nu se compară”, a spus pacienta. Nici doamna Virginia nu a venit să își îndrepte doar spatele. Ultima dată fusese internată într-un spital acum 24 de ani, când a născut cel de-al patrulea copil, tot în prag de sărbători. ”Poate că nu facem ceea ce trebuie, cu voie sau fără de voie, iar Dumnezeu ne dă, ca să ne îndrepte, cum a spus și Părintele. Și mă gândesc dintotdeauna că, dacă se întâmplă ceva, atunci e pentru că am făcut eu ceva și trebuie văzut. Există multe necazuri în lume, e nevoie să fim mai puternici, să avem mai multă credință și să ne rugăm mai mult”, a precizat doamna Virginia. Toți au rămas cu gândul că, atât în spital, cât și în Biserică, Domnul lucrează pentru vindecarea lor, povestea fiecăruia dintre pacienți fiind pentru El una bine cunoscută.
Serile „Providența”, prilej de comuniune
”Cred că boala are în componența ei latura această spirituală mai mult decât ne dăm noi seama. Și e foarte important să înțelegem pedagogia bolii și ceea ce vrea să ne spună Dumnezeu prin ea. Astfel încât, de multe ori, pentru mine nu mai este importantă vindecarea, ci ceea ce învață pacientul din boală”, a declarat dr. Eugen Gazzi, medic specialist Medicină Internă în cadrul Spitalului Providența. Menite să aducă în atenția persoanelor internate și aspectele care nu pot fi văzute la microscop sau prin radiografii, Serile „Providența” sunt la cea de-a III-a ediție, fiind inițiate în anul 2015. ”Sunt foarte necesare, utile, iubite, pentru că ne leagă, realizează acea comuniune de care avem nevoie între angajați, între pacienți și între noi toți”, a explicat ing. Marinel Talpeș, directorul Spitalului Providența.
Anul acesta Serile ”Providența” au debutat printr-o priveghere la capela Sfânta Treime din cadrul unității medicale, în cinstea Sfântului Spiridon, răspunsurile la strană fiind oferite de către membrii ASCOR și ATOR.
Următoarea conferință în cadrul unității medicale va avea loc azi, 15 decembrie, și va aborda tema „Pași spre sănătate”, fiind invitați dr. Iuliana Ardeleanu, medic specialist Cardiologie şi dr. Eugen Gazzi, medic specialist Medicină Internă în cadrul Spitalului Providența. (Nicoleta BUNDUC)
