Atunci când vorbim despre spital, printre primele gânduri care ne apar sunt cele legate de durere şi de tratament. La Spitalul Providenţa însă, medicina creştină îmbogăţeşte viziunea asupra acestui sistem şi aduce în prim plan, printre altele, bucuria de a fi şi comunicarea empatică. Acest lucru nu înseamnă că pacienţii nu mai sunt bolnavi sau că medicii şi personalul auxiliar nu mai pun în prim plan prevenirea şi tratarea cauzelor durerii. Ci înseamnă că învaţă, prin intermediul unui program de formare profesională şi personală, să transforme împreună acel mediu clasic de lucru într-unul mai eficient şi mai profund.
Timp de câteva ore, astfel, o dată la şase luni, personalul Spitalului Providenţa se întruneşte în afara unităţii medicale pentru a lua parte la ateliere experenţiale. Acestea sunt menite, dincolo de bazele teoretice, să îi ajute pe participanţi să pună în practică metode noi de comunicare şi relaţionare cu ei înşişi, cu ceilalţi angajaţi şi, mai ales, cu pacienţii. „Este o regulă de bun simţ pe care o putem aplica în absolut orice aspect al vieţii noastre şi anume să facem altora ceea ce ne-ar plăcea nouă să ni se facă, să comunicăm cu alţii aşa cum am vrea şi alţii să comunice cu noi”,a declarat Georgiana Mihalache, formator în cadrul atelierului de Comunicare Medicală desfăşurat în acest sfârşit de săptămână la Centrul de Conferinţe Providenţa. Cu ajutorul prezentării, dar şi al interacţiunii, aşadar, au prins contur elementele comunicării interpersonale, strategiile de pregătire a comunicării empatice şi informaţii despre comunicarea verbală, non-verbală şi paraverbală. „Nu mi-am imaginat că anumite lucruri pot fi bariere, nu le-am văzut niciodată ca pe nişte bariere în comunicare. Eu am plătit mult înainte pentru genul acesta de cursuri, am plecat şi din localitate, faptul că le putem face aici, ca angajaţi ai Spitalului Providenţa, este un bonus enorm”, a precizat Iuliana Dicaire, asistentă în cadrul Spitalului Providenţa.
Să îl primeşti pe fiecare pacient cu dragoste
Avantajele acestui tip de atelier nu se opresc odată cu încheierea lui. „Este şi o modalitate de a-i cunoaşte pe ceilalţi şi de a afla noi modalităţi prin care să comunic mai eficient şi cu ei şi cu mine însămi. De cele mai multe ori, pentru că are nevoie de un serviciu şi de ajutor, pacientul e amabil, e deschis, dar în condiţia în care lucrurile nu se desfăşoară aşa cum îşi doreşte, spre exemplu, nu sunt locuri pentru moment, se enervează, nu are răbdare, îţi face reproşuri, eventual, sunt oameni şi oameni...” a menţionat Oana Apetrei, operator call center în cadrul Spitalului Providenţa. Tocmai pentru că oamenii care au nevoie de îngrijiri medicale sunt mai vulnerabili emoţional, echipa Spitalului Providenţa învaţă cum să îşi asume o altă viziune şi să o transmită.
„Ne dorim să primim şi să privim pacientul ca pe o persoană şi nu doar ca pe un trup bolnav. În acest scop avem nevoie să lucrăm cu noi înşine pe mai multe niveluri şi între noi, pentru că nu este simplu atunci când programul este încărcat, pacienţii sunt mulţi, caracterele sunt diferite, nu e simplu să îl primeşti pe fiecare pacient cu dragoste şi asta se lucrează” a explicat dr. Eugen Gazzi, medic specialist Medicină Internă şi responsabil al Programului de Formare în cadrul Spitalului Providenţa.
Bucuria de a trăi cu ceea ce suntem
Odată înţelese strategiile de comunicare empatică, angajaţii Spitalului Providenţa au dezbătut împreună importanţa bucuriei de a fi, în cadrul unui atelier susţinut de diac. Adrian Sorin Mihalache. Facând distincţia, aşadar, între plăcere, bucurie, fericire şi stare de bine (mulţumire), au lucrat în echipe şi au identificat indicii pentru fiecare dintre ele, pentru a înţelege mai bine cum pot practica recunoştinţa şi cum o pot pune în lumină în relaţia cu ceilalţi. „Am pacienţi care îmi <<spun doamna doctor, nu mai pot, am epuizat răbdarea cu care să îmi iau cele 10 medicamente>>. Şi îi spun <<nu e aşa că trebuie să fie o bucurie faptul că există un remediu pentru dumneata ca să depăşeşti boala şi îţi pui în fiecare zi cu pastilele pe care le iei viza în paşaportul vieţii? Sunt oameni care ar dori, există un anumit tip de cancer pentru care nu există niciun remediu, iar oamenii aceia ar dori să ia şi 30 de feluri de medicamente pe zi, doar ca să trăiască şi ei într-o bucurie şi o dorinţă de a apuca ziua de mâine>>”, a exemplificat dr. Nicoleta Dimitriu, medic de familie în cadrul Spitalului Providenţa.
Împreună cu psihologul şi preotul capelan, astfel, pacientul conştientizează că boala sa este şi o somatizare a unei stări interioare, iar bucuria de a fi devine parte a tratamentului. Programul de formare profesională şi personală desfăşurat în cadrul Spitalului Providenţa prevede ateliere de acest tip până în anul 2019.
“Dorim să ne creem un mediu de lucru prietenos, amical, corect, echitabil şi asta nu se poate face decât întâlnindu-ne în afara spaţiului de lucru în astfel de module, de întâlniri, care să trateze subiectele cu care ne întâlnim zilnic: atenţia, comunicarea, spiritul de echipă, asertivitatea. Toate acestea ne ajută pe noi să ne creem o familie şi, indirect, ajută şi în relaţia cu pacientul”, a menţionat Marinel Talpeş, director al Spitalului Providenţa. Pe rând, aşadar, fiecare angajat al unităţii medicale, indiferent de funcţia pe care o ocupă, are şansa de a se dezvolta, totul pentru ca spitalul să fie un loc din care pacientul pleacă vindecat trupeşte şi sufleteşte. (Nicoleta BUNDUC)
